Minunata mea călătorie la Câmpu lui Neag în Retezat

Hey, astăzi o să vă povestesc despre minunata mea călătorie la Câmpu lui Neag! Un cătun mic situat în Munții Retezat, puțin mai departe de Petroșani.

În primul rând, trebuie să știți că jumătate din clasa a 2-a am petrecut-o în Germania și am stat la o prietenă de-a lui tati pe nume Klara. Acolo ne-am făcut prieteni (adulți), după ce am plecat am ținut legătura doar că nu ne-am mai văzut și, totuși, au trecut 2 ani, până la urma au venit să ne viziteze o săptămână (Klara, Karsten și Michael) 😀 ! Când am aflat că urmează să vină, am fost foarte fericită, și am fost și mai fericită atunci când prietena lui mami (Daniela) s-a oferit să stăm 3 zile la cabana lui Sorin (soțul ei) care are și Transilvania Adventure (nu ar strica să vă uitați puțin, poate vă faceți planuri pentru următoarea vacanță!). Ne-am dus, evident, și chiar a meritat! Chiar de aceea împărtășesc cu voi călătoria! 🙂

Parcul Național Retezat

Retezat este un munte din Carpații Meridionali în sud-vestul țării, zona desenată de culmile Retezat este numită „Parcul Național Retezat” și este o aria protejată. Un „parc” foarte bogat dacă este să ne luăm după multitudinea de chestii pe care le poți vedea aici: există douăzeci de vârfuri de peste 2000 m și peste 80 de lacuri glaciare, „aproape 1.190 specii de plante superioare, 90 taxoni endemici, 130 de plante rare sau vulnerabile, 50 specii mamifere, 168 specii de păsări, 9 specii de reptile, 5 specii amfibieni.” (așa zice wikipedia). Eu nu le-am văzut pe toate, dar câteva m-au impresionat.

Parcul Naţional Retezat
un colţ de rai care merită să fie protejat
De ce merită să fie protejat?

  • pentru că este un loc unde natura a avut mai puţin de suferit din cauza intervenţiei oamenilor;
  • pentru că aici pot fi găsite 1190 de specii de plante- peste o treime de speciile de plante din România;
  • pentru că aici există 90 de specii de plante endemice, care nu mai pot fi văzute nicăieri;
  • pentru că multe plante rare sau aflate în pericol, încă mai pot fi admirate în Retezat;
  • pentru că animalele îşi găsesc casă bună în pădurile şi jnepenişurile muntelui;
  • pentru că există un echilibru între carnivore şi ierbivore, astfel încât în Retezat pot fi văzuţi urşi, lupi şi râşi dar şi capre negre, cerbi, căprioare, mistreţi, iepuri şi multe alte vieţuitoare ;
  • pentru că 185 de specii de păsări trăiesc în Retezat;
  • Pentru că…
    trebuie ca şi urmaşii noştri să poată vedea toate acestea.

sursa: Retezat.ro

Ziua 1- Am ajuns la miezul nopții deoarece drumul a durat 7 ore, după ce am făcut cunoștința cu câinii (6) și am mâncat puțin și am mers într-o peșteră. Când am intrat în peșteră, am văzut că avea două „camere” de străbătut până am dat de o portiță mică din fier de 1 m prin care a trebuit să ne strecurăm ca să intrăm într-o altă încăpere din peșteră. Acolo am văzut stalactite și stalacmite foarte mari și ascuțite. Din când în când, mai vedeai câte un liliac somnoros, dar cel mai șocant a fost când Sorin ne-a arătat „colecția de oase” din peșteră. Sorin zicea că mai demult s-au găsit „mii de schelete de urși”. Din fericire, am apucat să vedem și noi câteva oase pe care le-a găsit Sorin în peșteră prima oară când a explorat. La capătul acestei încăperi am văzut o prăpastie de 25 m unde încă mai erau schelete de urs. Ne-am întors și ne-am culcat, eu cu Klara și cu Ema (un câine), eram toate frânte.

Ziua 2- Ema ne-a trezit prin limbi la 7 și, pentru că nu am mai putut adormi la loc, eu, Klara și 3 câini (Ema, Poc și Lessie) am pornit la o plimbare de o oră pe un deal din spatele cabanei.  Apoi am luat micul dejun și ne-am îmbrăcat pentru a merge la canyoning (Michael n-a venit). Canyoning? Nu, nu, nu este un sport care implică canoe, ci canioane. 🙂 Este o activitate sportivă care se practică în apă: îmbrăcați în costum de neopren și cu căști de ski, am mers printre stâncile ascuțite și prin apa care uneori de ajungea până la piept, iar între canioane, trebuia să sărim de pe stânci (de la vreo 3-4 m) în niște „ochiuri” de apă de 2 m diametru și adâncă de circa 5 metri. Unde mai pui, că apă zici că fierbea așa era de învolburată, dar super rece – de-ți înghețau creierii pe loc. De fiecare dată a trebuit să sar prima și sincer prima oară mi-a fost foarte frică, dar când îți învingi teama, următoarele dăți le aștepți cu nerăbdare. A, trebuie să vă spun că atunci când săream eram legați, un capăt era legat de mine și celălalt de partea opusă a canionului, la îndemâna lui Sorin, ghidul nostru glumeț și neînfricat. Vai, ce experiență tare!

Ne-am întors de la canyoning și Sorin a făcut un gulaș MINUNAT la cina. Ne-am culcat (tot cu Klara și cu Ema).

Ziua 3- Ema ne-a trezit tot la 7 doar că azi, în loc să mergem la plimbare, am stat în pat și am lenevit pentru că ne durea tot corpul de la canyoning. Am luat micul dejun și ne-am dus la tracking și ne-am super murdărit (mai ales eu!). Până la intrarea în pădure, am mers cu mașina. Când am coborât, am văzut un șarpe de 20 cm, Sorin zicea că e foarte veninos. Tracking înseamnă mers prin pădure, prin trasee nemarcate, mai mult grele decât ușoare. În primul rând, mi-a plăcut că am putut să mă cațăr și să mă simt în largul meu ca o maimuță ce sunt 🙂 Și în pădure m-am simțit liberă, de fapt, în natură mă simt cel mai bine. Am escaladat pietre, stânci și am văzut câteva din acele 1200 de plante (nu știu exact care).

Am ajuns extenuați acasă, am mâncat, am făcut duș și ne-am culcat.

Ziua plecării- Ema iar ne-a trezit la 7 și de data asta am fost mai mulți în pădure: eu, Klara, Karsten, Ema, Poc, Lessie și alt câine al cărui nume nu mi-l mai amintesc :b. După ce ne-am întors, am mâncat puțin și am plecat!

 

Aceasta a fost minunata mea călătorie la Câmpu lui Neag!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Povestește-le și prietenilor:

You may also like