Cum am devenit mai bună actriță după atelierul de teatru de la Bacău Fest Monodrame

Hey, salutări din BACĂU FEST MONODRAME, festivalul de teatru din Bacău. Da, nu sunt la școală, dar fac o altfel de școală, una de teatru 🙂 (după cea de călărit, care, fie vorba între noi, este cea mai tare!)

Încă din prima zi la Monodrame, am fost invitată de către directoarea teatrului, Eliza Noemi Judeu  la un atelier de teatru pentru adolescenți care s-a ținut într-un cort montat într-un părculeț de lângă te22atru. Am învățat cum să avem curaj să jucăm roluri mai „embarrassing”, de exemplu să te dezbraci pe scenă dacă rolul o cere sau să spui niște chestii intime despre tine.

Dar vreau să vă povestesc, poate vă ajută și pe voi, ce am învățat la lecția de public speaking. Am fost patru fete + profesorul, Dumi îi spuneam, foarte drăguț și simpatic care, după ce am socializat un pic, ne-a învățat:

  • că emoțiile sunt ale noastre și noi ni le putem stăpânii,
  • că atunci când suntem pe scenă, vorbim și cineva ne întrerupe, îl băgam in seama și ascultam ce are de spus pentru că el ne susține ideea și îi va face și pe alții să ni se alăture și să ne susțină,
  • că mereu, atunci când vorbim, trebuie să strecurăm o glumă,
  • că expresia feței trebuie să fie cât de normală și relaxată posibil, pentru asta am făcut și un mic joculeț cu care am încheiat ora.

Se numește „Regele Tăcerii” și asa se joacă: se alege un rege care trebuie să stea pe un scaun cu o expresie serioasă pe față, iar un alt jucător care va fi bufonul trebuie să încerce să-l facă pe rege să râdă fără să-l atingă. Dacă reușește, îi ia locul, altul vine ca bufon, și tot așa. Mereu am reușit să iau locul împăratului destul de repede, dar în ultima zi când o fată mi-a pus bețe-n roată. Nu vroia să râdă nici cu biscuiți, nici cu chiu, nici cu vai. Dar am reușit într-un final cu un mic truc surprinzător: mi-am turnat apă pe cap. Cred că a fost așa de neașteptat că s-a amuzat și a râs.

Din păcate, a trebuit să plec prematur și nu am putut susține rolul de examen: să prezint un spectacol. Mi-a părut așa de rău pentru că aveam totul plănuit: cum urma să preiau ștafeta de la prezentatorul oficial al teatrului spunându-i că eu nu am nevoie de hârtia cu rolul scris pentru că îl spun din minte, cum el urma să fie uimit că eu îl știu „de când teatrul Bacovia” adică de 14 ani deși eu am nici 10, cum aș fi prezentat spectacolul Grounded cu Isabela Neamțu în regia Ligia Ciornei.

În fine, vedem la anu’!

foto de Mihaela Nazarie

Mulțumesc!

Povestește-le și prietenilor:

You may also like