Ski în Bansko sau cum a fost la pomul laudat

Hey, astăzi vâ voi povesti despre nu așa de frumoasă experiență a mea în Bulgaria și la una din pârtiile din Bansko.

  • Bansko: O stațiune de munte clădită peste noapte într-un mic sat, Bansko este cunoscut pentru cei 70 km de pârtie. Mulți kilometri, multe pârtii, puține șanse de a schia în sezon. Sunt începătoare, mami a plănuit această călătorie tocmai pentru a exersa pe o pârtie mai mare de începători. Dar nu prea am exersat pentru că era foarte aglomerat. Din cele 6 zile în Bansko am reușit să schiez doar într-o zi, 4 coborâri pe pârtia de 7 km. Coada la ski pass era imensă, trebuie să stai chiar 4 ore și nu aveam posibilitatea să achiziționăm pass-urile online și să evităm acest timp pierdut.

După ce stăteai la coada de ski pass, te așezai la cea pentru telegondolă și între două cozi, apunea soarele 🙂 Într-o zi, am încercat să urcăm cu mașina pe drumul paralel pârtiei, dar coada era cât drumul iar poliția ne-a întors după 20 min de staționat. Ziua în care am reușit totuși să schiez, 5 snowborderi au dat peste mine și m-au făcut să cad (deși ei aveau o pârtie specială). Alte 2 românce pe skiuri m-au doborât, una chiar de două ori. Am înțeles de la Sorin, instructorul de ski și salvamontistul cu care am venit de-acasă, că nici măcar nu schiau corect începătorii pentru că schiau în plug. La ultima coborâre am căzut cam rău și m-am lovit la vulvă. A fost o durere sfâșietoare…cam asta a fost cu schiatul pe 2018.

Ziua în care eram foarte hotărâți să schiem și am ajuns la restaurant uscați

Am atins zăpada dar am plecat repede, coada la ski pass era de 200 m

  • În loc de ski, ne-am bălăcit. Două zile pline am stat în apa termală din Banya (la 7-8 km de Bansko). Imaginați-vă că afară e ger și ninge, iar tu stai în piscina din aer liber cu apa vindecătoare care vine din pământ la 53 grade Celsius. Nu fierbeai pentru că era diluată cu apă rece și temperată de frigul de afară. Hotelul la care am fost noi la băi avea și un mic centru spa: saună, saună umedă, masaj (contracost).

  • Cazarea: ne-am cazat la o vilă unde nu prea era curat și chiar am găsit niște pantofiori de bebeluș sub pat. Încălzirea era electrică și trebuia tot timpul să dăm drumul și să oprim caloriferul pe ulei; în unele dintre camere plitele nu mergeau, iar ușa de la camera noastră se deschidea și se închidea foarte greu cu cheia. Pe de altă parte, camerele erau mari și aveau câte o bucătărie mică fiecare, în fiecare seară un domn venea și ne aprindea focul de la șemineu, personalul era amabil.
  • Mâncarea: DELICIOASĂ în saci. Saci este o oală de gătit tip plită din piatră în care se pregăteau cele mai bune cărnițe cu legume. Iam Iam. Într-un restaurant mai rustic am mâncat un alt fel local, servit în gondolă: pui cu măsline, castraveți murați și un sos alb. Nu mai știu cum se numea. Bonus, mâncarea de la restaurantul hotelului cu spa din Banya era delicioasă și ieftină.

Deliciosul saci

  • Prietenii: Dar cel mai tare mi-a plăcut că am fost împreună cu alte două familii și 2 băieți de clasa a IV-a. Ne-am împărtășit ofurile școlare, am jucat UNO, am fript marshmellows în șemineu, am făcut movie night cu popcorn din plin, ne-am jucat cu Pok (câinele indisciplinat 🙂 ), am aflat despre lichidul non-newtonian și ei au fost supuși unor ghicitori de logică. Iar drumul dus-întors o adevărată peripeție obositoare. 3 copii, mulți adulți și un câine într-un van.

Nu ne mai întoarcem în Bansko sau cel puțin nu revenim la ski în sezon. E plin de români și cozi enorme.

 

Exersam poziția Cocostârc.

Iar aici poziția pisica la yoga

Alergam cu Pok prin curtea unei biserici sau case memoriale…

Nu a răspuns nimeni.

Morții din Bansko sunt puși la perete.

 

Povestește-le și prietenilor:

You may also like